Banatul este o provincie istoric? care cuprinde ast?zi zone din România, Serbia (Banatul Sârbesc) ?i Ungaria.

Dintre toate regiunile locuite ast?zi de români la nord de Dun?re, B?natul ?i Oltenia, cu prelungirea lor cea comun? în ?ara Ha?egului, sunt singurele care reprezint? o continuitate neîntrerupt? geografico – istoric? a neamului românesc – un cuib de unde se romaniza treptat ??rile spre apus, spre criv?? ?i spre r?s?rit, ba indirect ?i cele de peste Dun?re, cuibul mereu desc?rcându-?i prinosul, dar r?mânând totdeauna plin.[1] Bogdan Petriceicu Ha?deu
Stema Banatului

Stema Banatului

Banatul românesc

Banatul românesc

Banatul istoric

Banatul istoric

Proclamarea Republicii B?n??ene în anul 1918, ca provincie autonom? în cadrul Ungariei a fost o încercare e?uat? de p?strare a unit??ii Banatului multietnic ?i multiconfesional.
 
Suprafa?a Banatului

Banatul istoric însuma o suprafa?? de 28526 km˛. Diverse surse indic? cifre u?or diferite de aceasta. La împ?r?irea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuit? o suprafa?? de 18966 km˛ (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croa?ilor ?i Slovenilor 9276 km˛, (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km˛ (aproximativ 1% din total)[2].

 

Organizare administrativ?

Teritoriul istoric al Banatului ?i împ?r?irea sa în 1920

Teritoriul istoric al Banatului ?i împ?r?irea sa în 1920

 

Teritoriul istoric al Banatului este, ast?zi, împ?r?it astfel:

Trei mari ora?e, care n-au f?cut parte din Banatul istoric, ?i-au extins, de-a lungul vremii, teritoriile administrative în Banat unde au, ast?zi, cartiere:

 

 Relieful

 

Grani?ele naturale ale Banatului sunt râurile Mure? ?i Tisa, Dun?rea ?i Culoarul Timi?-Cerna.

Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre est, formele de relief se succed în trepte: câmpia joas?, câmpia înalt?, dealurile ?i, în final mun?ii. Unele masivele muntoase b?n??ene constituie ramura vestic? a Carpa?ilor Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, mun?ii ?arcu cu vârfurile ?arcu-C?leanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) ?i Muntele Mic (1.806 m) precum ?i Mun?ii Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m).
Mun?ii Poiana Rusc? (1.359 m) ?i Mun?ii Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Alm?jului ?i Locvei fac parte din Carpa?ii Occidentali [4].

Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variaz? între 200 ?i 400 de metri. La nord de râul Timi? se afl? dealurile Lugojului, L?pugiului, depresiunea F?getului ?i dealurile Lipovei, iar la sudul acestui râu, dealurile Pog?ni?ului, Dognecei, Oravi?ei ?i Depresiunea Cara?ului.

Câmpia înalt? ( altitudine peste 100 metri, pân? la 140 metri) este reprezentat? de câmpiile Ving?i, Buzia?ului, G?t?ii ?i Fize?ului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 – 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad ?i Sannicolau Mare, iar Câmpia joas? (altitudine sub 100 metri), este reprezentat? de luncile râurilor, zona inundabil? dinainte de amplele lucr?ri de regularizare. Aceste câmpii, componente ale Câmpiei Panonice reprezint? o alt? treime a suprafe?ei b?n??ene[5].

Între formele de relief ale Banatului nu pot fi omi?i cei doi vulcani stin?i de la Lucare? ?i G?taia: Piatra Ro?ie (altitudine 211 metri), respectiv ?umigu (altitudine 200 metri). De asemenea, cea mai mare întindere de nisipuri din Europa, ast?zi stabilizat? ?i acoperit? cu vegeta?ie, Dunele de nisip de la Deliblata, (Serbia).
 
________________________________________________________________________